Dohh.. blood

Stateam pe patul din cabinet, in fund si rezemat de perete. Aveam o mana zgariata adanc si incercam s-o pansez cu cealalta.

Mă plimbam de nebună pe holuri căutându-mi camera. Priveam printre toate crăpăturile de uşi.
L-am văzut pe tipul acela, din camera mea; încerca din greu să se panseze. Nu că mi-ar păsa, dar nu strică să dau şi eu o mână de ajutor din când în când...
-Ai nevoie de ajutor? îl întreb ironică.

- Ehm.. tu ce crezi? spun ironic, uitandu-ma la ea.

- Ar fi fost de ajuns un "da, te rog", dar nu are importanţă. Am să te ajut oricum. Ce s-a întâmplat? îl întreb în timp ce îi dezinfectam braţul.

- Uhh... chiar trebuie sa zic? zic dandu-mi ochii peste cap, si strangand un pic din dinti pentru ca ustura.

- Nu, doar încearcă să nu te mişti. Doare? întreb zâmbind sincer.

- Mda..ok. spun privind sec tavanul.

- Ai putea să nu mai faci pe ironicul măcar un minut? îl întreb

- Nu vezi ca STAU doar? intreb pe un ton indiferent.

- Nu face pe deşteptul cu mine honey, n-are să-ţi meargă. Nici nu ai idee de ce sunt în stare. îi spun. Nu o lua ca pe o ameninţare.

Nu mai intelegeam despre tot ce vorbea fata, eram nedumerit.. probabil din cauza durerii de cap.
- Ai terminat cu bratul meu? oftez.

- Aproape. îi spun scurt.
-Înţeleg că nu mă simpatizezi, dar aşteaptă. îi răspund rece

- N-am spus asta. spun stramband din nas, apoi ridicand o spranceana.

- Dai de înţeles. îi răspund.
-Mai trebuie să leg aici puţin şi eşti gata. Ah, va trebui să ţi se dezinfecteze zilnic rana, dacă nu găseşti pe cineva ştii unde mă găseşti. îi spun în timp ce termin de legat şi părăsesc încăperea înainte ca el să mai spună ceva.

- Stai papusa! spun ridicandu-ma rapid si iesind din infirmerie, uitandu-ma dupa ea. Dar prea tarziu.. deja nu mai era. Am oftat, trecandu-mi o mana prin par, iar in clipa urmatoare am auzit clopotelul care suna..
- Mda... trebuie sa ma intorc in clasa. murmur bagandu-mi mainile in buzunar, si plecand.

Eram deja departe de infirmerie. Nu ştiu dacă tipul mă va mai căuta, dar a fost o plăcere să ajut pe cineva, având în vedere că o fac destul de rar...

M-am intors in clasa, asezandu-ma in ultima banca de la fereastra. Mi-am sprijinit capul de o palma si am privit spre geam, ganditor.

Mă îndreptam leneşă spre clasă. Mă bate gândul să trag chiulul, nu prea am chef de ore. Dar un să mă duc?

Proful statea si vorbea si vorbea.. si nu mai tacea. Mi- am dat ochii peste cap, oftand.

M-am aşezat în fund pe jos lângă dulapuri. Îmi era greaţă, aveam impresia c-o să mor.

Ora se terminase in sfarsit. M-am ridicat din banca si venise la mine un coleg sa-mi spune ca trebuie sa-mi dea o carte din dulapul lui. Am dat afirmativ din cap, si ne-am indreptat amandoi catre dulapuri.

Am auzit că e pauză dar nu-mi pasă. Simt cum starea de greaţă se intensifică şi mă ia cu leşin.
E clar, am să mor.

Acesta isi deschise dulapul, iar eu am dat peste cineva care statea jos.
- Ce nai....?? Aaa... tu. murmur vazand-o pe fata.

Am auzit o voce destul de cunoscută, dar nu puteam să văd cine e. Totul era prea înceţoşat în jurul meu.
Acum, era tot mai întuneric.... Ce naiba se întâmplă cu mine?

- N-ar trebui sa stai pe jos.. stii. imi dau ochii peste cap. Apoi baiatul imi daduse cartea si pleca.
-Uhh.. ai de gand sa te ridici totusi? o intreb dar nu-mi dadeam seama ca se simtea rau.